Şoimul Zăpezii Călător singuratic Purtat deasupra vântului Aproape de cer Spiritul pietrei sacre vorbeşte Prin zgomotul care trece Spre visele lor, toate Şoimul Zăpezii Ascultă, poporul tău plânge ! Lacrimile lui amintesc Pe marii bărbaţi care mor Din ceaţa dimineţii Durerea a apărut ! Vindecă pământul de sângerare Încă o dată ! El e un Şoim, el va zbura Şi nimeni nu-l va vedea ! Şoimul Zăpezii Simte briza vântului Cutreieră păduri neumblate Pierdut în vis Şi pasărea de pradă În zbor ridicată Pătrunde ceţurile vremii Până la strălucirea stelelor !